Ucraina – Pericolul nuclear ascuns in vazul tuturor

22 July 2015, HotNews.ro

Atentia intregii regiuni, daca nu a intregii lumi, este concentrata pe evenimentele din estul Ucrainei. Pe buna dreptate, pentru ca un razboi in Europa nu mai putea fi imaginat de multi dintre noi. In tot acest timp insa, in Ucraina se intampla si alte lucruri, unele cu potential impact direct asupra Romaniei intr-un caz tragic. E vorba despre starea ingrijoratoare a reactoarelor nucleare ale acestei tari si prelungirea duratei lor de viata cu incalcarea conventiilor internationale la care Kievul a aderat. De la Bucuresti, liniste totala. Autoritatile romane nu par ingrijorate.

Care e situatia centralelor nucleare din Ucraina?

Guvernul de la Kiev opereaza 15 reactoare nucleare la patru centrale. Durata de viata proiectata la momentul constructiei este de 30 de ani. Deja trei reactoare lucreaza peste acest termen. Pana in 2020, 12 reactoare isi vor fi depasit durata de viata proiectata. Autoritatile de la Kiev vor sa le prelungeasca pe toate.

In termeni de mix energetic, Ucraina isi produce peste jumatate din necesar din surse nucleare. Problema apare chiar din pretul energiei electrice. Tarifele sunt, in medie, de 0,02 euro / kWh. Din asemenea incasari, lucrarile de mentenanta la reactoare sunt practic de nefinantat.

Cum se incadreaza Rusia in ecuatia energiei nucleare din Ucraina?

In primul rand, toate reactoarele din Ucraina sunt construite cu tehnologie sovietica. Trei din cele patru centrale nucleare ucrainene depind in totalitate de combustibil nuclear de la Moscova. De asemenea, reprocesarea combustibilului utilizat se face tot in Federatia Rusa. Astfel, riscul dat de dependenta fata de Rusia, cu care Ucraina e acum in razboi, este unul urias. Exista programe de testare a asa numitului combustibil „Westinghouse” la un singur reactor. Deocamdata nu se poate spune daca acesta e compatibil sau nu.

In al doilea rand, razboiul din estul Ucrainei reprezinta un mare risc de securitate a centralelor. Cea din Zaporizhia (cea mai mare centrala nucleara din Europa) este la circa 200km de linia frontului. Pericolul unor actiuni militare, atentate teroriste sau acte de sabotaj este unul foarte real.

Si de ce ne priveste pe noi, romanii, asta?

Starea generala a reactoarelor nucleare ucrainene e una in declin. Banii pentru intretinerea lor lipsesc, iar riscul unui accident, mai ales in contextul de razboi, este in crestere. In cazul nedorit de nimeni al unui accident nuclear, efectele acestuia nu tin cont de granitele statale – sa ne amintim de Cernobil. In anul 1986, radiatiile emise au ajuns fara niciun fel de problema pe teritoriu romanesc.

Apoi, noi, romanii, avem dreptul legal sa fim consultati si informati, la fel ca toate statele vecine ale Ucrainei, in cazul unui proiect ce poate avea impact de mediu transfrontalier. E vorba despre orice proiect industrial cu aceasta caracteristica – indiferent daca e un proiect complet nou sau unul deja existent care se extinde in marime sau durata de operare.

Dar energia nucleara este, la fel ca toata politica energetica, atributul suveran al unui stat.

Corect, Romania nu are drept de veto in aceasta chestiune. Dar are dreptul sa fie consultata si informata despre proiectul respectiv, in cazul nostru despre extinderea duratei de viata a reactoarelor nucleare.

Baza legala o reprezinta conventiile ESPOO si AARHUS – la ambele au aderat si Romania si Ucraina. Prima este „Conventia referitoare la Impactul de Mediu in Context Transfrontalier”. A doua se refera la „Accesul la Informatii, Participare Publica si Proces Decizional in Probleme de Mediu”. In textele acestor conventii se specifica faptul ca initiatorul unui proiect ce intra sub incidenta acestor acorduri (centralele nucleare sunt specificate in Anexa 1) trebuie sa informeze, sa realizeze studii de mediu transfrontaliere, sa tina consultari cu „orice stat care ar putea fi afectat de proiectul respectiv, nu numai tarile vecine”.

Si nu se intampla?

Nu. In 2013, Ucraina a prelungit durata de viata a reactoarelor de la centrala nucleara Rivne fara a respecta procedurile din Conventii. In februarie 2014, comitetul de implementare ESPOO a decis ca Ucraina ar fi trebuit sa respecte obligatiile sale. In schimb, Kievul argumenteaza ca deciziile ESPOO nu sunt obligatorii si ca ele nu pot fi aplicate pentru ca tara nu le-a transpus in legislatia nationala, desi a semnat si ratificat conventia in 1999.

Constitutia tarii prevede ca acordurile internationale ratificate de Parlament „sunt parte a legislatiei nationale”. Dincolo de asta, prelungirea duratei de viata la Rivne (2 reactoare) si South Ukranian (1 reactor) s-a facut, conform mai multor rapoarte independente fara a fi indeplinite cerintele formulate de insasi autoritatea ucraineana de reglementare in energie nucleara.

Pai nu au bani, cum sa respecte tot?

Aici intervin doua imprumuturi de cate 300 de milioane de euro acordate de Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si de Agentia Europeana pentru Energie Atomica (EURATOM). Banii respectivi sunt folositi la finantarea partiala a unor imbunatatiri de securitate la reactoare in urma testelor de stress efectuate dupa accidentul de la Fukushima.

Ambele imprumuturi vin la pachet cu conditii, printre ele se numara si respectarea conventiilor ESPOO si AARHUS. Institutiile europene se apara afirmand ca ele nu dau bani pentru extinderea duratei de viata a reactoarelor, ci doar pentru masuri de securitate. In realitate, aceste masuri reprezinta baza de prelungire si argumentele justificative pentru acest proces.

Noi de ce nu stim nimic despre asta?

Pentru ca autoritatile romane nu par interesate aproape deloc de aceasta problema. In schema birocratica romaneasca, Ministerul Afacerilor Externe ar trebui sa ceara informatii si consultari omologilor ucraineni. Apoi, procesul ar trebui gestionat de Ministerul Mediului. Deocamdata, singurul raspuns al MAE, transmis la solicitarea organizatiei CEE Bankwatch Network, afirma ca s-ar fi demarat procedurile diplomatice prin Ambasada Ucrainei la Bucuresti si ca se asteapta o replica.

Ce-i ciudat insa e ca autoritatile romane au deja o experienta bogata intr-un proces similar. Va amintiti de Canalul Bistroe? Scandalul a fost imens atunci din cauza proiectului care ameninta sa distruga ecosistemul Deltei Dunarii si punea in pericol 280 de specii de pasari. Argumentele Romaniei s-au bazat atunci fix pe aplicarea conventiei ESPOO, de aceea e foarte curios cum de nu se face uz de aceleasi conventii in cazul pericolului nuclear.

Si nu face nimeni nimic?

Exista doua demersuri la nivel european. Primul il reprezinta o scrisoare de la Directoratul General pentru Afaceri Economice si Financiare al Comisiei Europene care afirma urmatoarele: „Este opinia CE ca orice decizie a Ucrainei de prelungire a duratei de viata a oricarui reactor va necesita evaluari in contextul prevederilor mentionate mai sus (ESPOO si AARHUS, n.r.) indiferent daca necesita sau nu orice fel de lucrare fizica”.

Apoi, exista o scrisoare semnata de 27 de europarlamentari, adresata CE, BERD si EURATOM, care constata ca Ucraina si-a incalcat deja obligatiile internationale in cazul Rivne si in care cer ca BERD si EURATOM sa suspende plata transelor din imprumuturi pana dupa efectuarea studiilor transfrontaliere de impact de mediu. Singurul europarlamentar roman care a semnat scrisoarea este Renate Weber (ALDE). Anul acesta, Ucraina planuieste prelungirea duratei de viata la reactorul 1 de la Zaporizhia si la reactorul 2 de la South Ukrainian.